O fată de 14 ani, violată şi ucisă de vecinul părinţilor ei, priveşte din Rai cum i se schimbă familia din cauza tragicului eveniment. Tatăl nutreşte dorinţe de răzbunare şi se îndepărtează din ce în ce mai mult de soţie, iar fratele şi sora învaţă semnificaţia cuvântului "mort", cu toţii încercând în acelaşi timp să uite, să fugă, să se vindece.
Fast and Furious 4 (2009)
Dom, sora lui, Mia (Brewster) şi Brian, redescoperă legăturile de familie înstrăinate acum câţiva ani, dar, soarta îi plasează încă o dată de părţile opuse ale cursei. Acum, convoiul trece peste lanţul muntos, traversează Republica Dominicană şi străbate tunelele săpate sub deşertul Mexcului; Cei doi prieteni-rivali vor apăsa la maxim pedala acceleraţiei într-o cursă pe viaţă şi pe moarte.
DE la cursele ilegale de maşini pe străzile din Los Angeles, la manevrele de spălat banii şi aventurile periculoase în Tokyo, seria de filme întemeiate pe mania vitezei a devenit o senzaţie la nivel global, încă de la începuturile ei, acum nouă ani. Acum, în capitolul următor, cele patru personaje din filmul original se reunesc din nou, pentru prima dată în formatie completă, acasă, acolo unde a început totul.
VIN DIESEL (The Pacifier, xXx) şi PAUL WALKER (Flags for Our Fathers, Eight Below) refac echipa pentru această cea mai recentă aventură din franciza pe bază de adrenalină Fast & Furious. Din nou pe străzile din Los Angeles, se reîntâlnesc cu MICHELLE RODRIGUEZ (Lost, Resident Evil) şi JORDANA BREWSTER (Chuck, The Texas Chainsaw Massacre: The Beginning) pentru a-şi încorda muşchii şi a-şi etala maşinile exotice tunate pe străduţele întortocheate sau autostrăzile ce se contopesc cu orizontul într-un thriller cu cifră octanică mare realizat de regizorul JUSTIN LIN (The Fast and the Furious: Tokyo Drift, Netter Good Luck Tomorrow).
Au trecut opt ani de când ex-condamnatul Dominic Toretto (Diesel) a trecut graniţa spre Mexic şi şi-a asumat o viaţă de evadat. Acum, eşuat pe o plajă de pe coasta Republicii Dominicane, trăieşte din amintiri alături de Letty (Rodriguez) şi încearcă să-şi facă o nouă viaţă.
Dar autorităţile sunt mereu doar cu un singur pas în spatele lui. Moartea tragică a unei persoane iubite îl aduce din nou pe Dom la L.A. unde reaprinde scânteia cu agentul FBI Brian O'Connor (Walker); cei doi îşi vor reuni forţele pentru a confrunta un traficant de droguri sociopat, care a inundat Statele Unite cu un drog mortal.
Pentru a te infiltra într-o reţea care acţionează underground, înseamnă să câştigi un loc într-o brigadă a morţii care face trafic peste graniţa cu Mexicul prin nişte tunele subterane săpate în peşteri. Cei doi locotenenţi ai cartelului, Campos (JOHN ORTIZ, American Gangster, Miami Vice) şi Fenix (LAZ ALONSO, Jarhead, Stomp the Yard), sunt singurii care le pot facilita lui Dom şi Brian accesul în bandă şi pot răspunde la întrebările lor.
Se întorc în echipa de producţie, regizorul Lin şi producătorii NEAL H. MOR(seria The Fast and the Furious, I Am Legend, xXx,), VIN DIESEL şi MICHAEL FOTTRELL (Live Free or Die Hard, 2 Fast 2 Furious). CHRIS MORGAN /The Fast and the Furious: Tokyo Drift, Wanted) a scris scenariul pornind de la personajele lucrării lui GARY SCOTT THOMSON (The Fast and the Furious, serialul Las Vegas).
Din echipa talentată de platou, se întorc scenograful IDA RANDOM (The Fast and thFurious: Tokyo Drift, Suspect Zero) compozitorul BRIAN TYLER (seria The Fast and the Furious, Rambo), costume designerul SANJA MILKOVIC HAYS (seria The Fast and the Furious, The Mummy: Tomb of the Dragon Emperor) şi producătorul executiv AMANDA LEWIS (The Fast and the Furious: Tokyo Drift, Made of Honor).
Regia de imagine este semnată de AMIR MOKRI (National Treasure: Book of Secrets, Bad Boys II); se alătură echipei regizorului Lin, editorul CHRISTIAN WAGNER (Mission: Impossible II, Die Another Day) şi FRED RASKIN (The Fast and the Furios: Tokyo Drift)
DE la cursele ilegale de maşini pe străzile din Los Angeles, la manevrele de spălat banii şi aventurile periculoase în Tokyo, seria de filme întemeiate pe mania vitezei a devenit o senzaţie la nivel global, încă de la începuturile ei, acum nouă ani. Acum, în capitolul următor, cele patru personaje din filmul original se reunesc din nou, pentru prima dată în formatie completă, acasă, acolo unde a început totul.
VIN DIESEL (The Pacifier, xXx) şi PAUL WALKER (Flags for Our Fathers, Eight Below) refac echipa pentru această cea mai recentă aventură din franciza pe bază de adrenalină Fast & Furious. Din nou pe străzile din Los Angeles, se reîntâlnesc cu MICHELLE RODRIGUEZ (Lost, Resident Evil) şi JORDANA BREWSTER (Chuck, The Texas Chainsaw Massacre: The Beginning) pentru a-şi încorda muşchii şi a-şi etala maşinile exotice tunate pe străduţele întortocheate sau autostrăzile ce se contopesc cu orizontul într-un thriller cu cifră octanică mare realizat de regizorul JUSTIN LIN (The Fast and the Furious: Tokyo Drift, Netter Good Luck Tomorrow).
Au trecut opt ani de când ex-condamnatul Dominic Toretto (Diesel) a trecut graniţa spre Mexic şi şi-a asumat o viaţă de evadat. Acum, eşuat pe o plajă de pe coasta Republicii Dominicane, trăieşte din amintiri alături de Letty (Rodriguez) şi încearcă să-şi facă o nouă viaţă.
Dar autorităţile sunt mereu doar cu un singur pas în spatele lui. Moartea tragică a unei persoane iubite îl aduce din nou pe Dom la L.A. unde reaprinde scânteia cu agentul FBI Brian O'Connor (Walker); cei doi îşi vor reuni forţele pentru a confrunta un traficant de droguri sociopat, care a inundat Statele Unite cu un drog mortal.
Pentru a te infiltra într-o reţea care acţionează underground, înseamnă să câştigi un loc într-o brigadă a morţii care face trafic peste graniţa cu Mexicul prin nişte tunele subterane săpate în peşteri. Cei doi locotenenţi ai cartelului, Campos (JOHN ORTIZ, American Gangster, Miami Vice) şi Fenix (LAZ ALONSO, Jarhead, Stomp the Yard), sunt singurii care le pot facilita lui Dom şi Brian accesul în bandă şi pot răspunde la întrebările lor.
Se întorc în echipa de producţie, regizorul Lin şi producătorii NEAL H. MOR(seria The Fast and the Furious, I Am Legend, xXx,), VIN DIESEL şi MICHAEL FOTTRELL (Live Free or Die Hard, 2 Fast 2 Furious). CHRIS MORGAN /The Fast and the Furious: Tokyo Drift, Wanted) a scris scenariul pornind de la personajele lucrării lui GARY SCOTT THOMSON (The Fast and the Furious, serialul Las Vegas).
Din echipa talentată de platou, se întorc scenograful IDA RANDOM (The Fast and thFurious: Tokyo Drift, Suspect Zero) compozitorul BRIAN TYLER (seria The Fast and the Furious, Rambo), costume designerul SANJA MILKOVIC HAYS (seria The Fast and the Furious, The Mummy: Tomb of the Dragon Emperor) şi producătorul executiv AMANDA LEWIS (The Fast and the Furious: Tokyo Drift, Made of Honor).
Regia de imagine este semnată de AMIR MOKRI (National Treasure: Book of Secrets, Bad Boys II); se alătură echipei regizorului Lin, editorul CHRISTIAN WAGNER (Mission: Impossible II, Die Another Day) şi FRED RASKIN (The Fast and the Furios: Tokyo Drift)
Ice Age: Dawn of the Dinosaurs (2009)
Aventurile celor trei prieteni continuă, dar din iulie 2009. Sid, Manny şi Diego revin pe marile ecrane, alături de simpaticul şi veşnic lovitul de soartă Scrat, veveriţa cu tendinţe suicidale pentru o ghindă. Ce surprize ne rezervă scenariştii constituie un compartiment impredictibil, fiind chiar mai multe variante în lucru, un singur detaliu fiind clar: vor fi cu siguranţă dinozauri. Cum şi de unde vor apărea nu se mai ştie, dar prezenţa lor reprezintă o certitudine. De asemenea, trăsnăile eroilor vor fi dublate cu siguranţă de un spaţiu mai larg de desfăşurare a aventurilor veveriţei Scrat, care încă de la primul film al francizei a devenit preferata publicului şi, într-o masură oarecare, şi mascota neoficială a seriei. Cu siguranţă că aşteptarea fanilor va fi răsplătită, ca şi în cazul filmului precedent al seriei.
The Imaginarium of Doctor Parnassus (2009)
Si-a lasat mantia-n cui ( “Public Enemies”), si a pornit la treaba. Din nou. Pentru ca marcase de curand, LilyMS1201_468x700plin de fad si deloc putina culoare, in “Alice in Wonderland”, o productie abia asteptata de fani si critici, boemul actor si-a pus personalitatea in prag pentru un alt personaj: replica lui Tony din “The Imaginarium of Doctor Parnassus”. Ce-i interesant la aceasta pelicula? Alte nume fascinant de sonore: Gandeste-te la Collin Farrell, Jude Law (aawwww!), Christopher Plummer, Tom Waits, Verne Troyer si.. din pacate, ultima prestatie a regretatului Heath Ledger. Pilonul ce conduce si sprijina ecranizarea este Terry Gilliam, regizor ce si-a prezentat creatia la Cannes, anul acesta in mai, dar in afara competitiei.
Povestile sunt povesti, dar aici este o poveste trista. Trista pentru realitate. Istorisirea, de altfel plasata in timpurile actuale, se dezvolta odata cu aparitia unui show inventat de fantasticul Dr. Parnassus, show interactiv la care va putea participa orice spectator; spectator ce va avea de ales intre o calatorie in jurul luminii sau a intunericului. Ce ai alege? Culoarea si bucuria de a o privi sau obscuritatea cu ale ei framantari? Trist este ca datorita mortii subite ale lui Heath, personajele fiind in continua schimbare in momentul salturilor, personaje ca Jude Law, Johnny Deep ori Farrell ii vor continua rolul.
Povestile sunt povesti, dar aici este o poveste trista. Trista pentru realitate. Istorisirea, de altfel plasata in timpurile actuale, se dezvolta odata cu aparitia unui show inventat de fantasticul Dr. Parnassus, show interactiv la care va putea participa orice spectator; spectator ce va avea de ales intre o calatorie in jurul luminii sau a intunericului. Ce ai alege? Culoarea si bucuria de a o privi sau obscuritatea cu ale ei framantari? Trist este ca datorita mortii subite ale lui Heath, personajele fiind in continua schimbare in momentul salturilor, personaje ca Jude Law, Johnny Deep ori Farrell ii vor continua rolul.
Transformers: Revenge of the Fallen (2009)
Bătălia pentru Pământ tocmai s-a încheiat, însă bătălia pentru Univers abia a început. După reîntoarcerea pe Cybertron, Starscream preia controlul asupra Decepticonilor şi este hotărât să se întoarcă pe Terra cu forţe crescute.
Autoboţii, convinşi că pacea este posibilă, află că rămăşiţele lui Megatron au fost furate de la Armata SUA şi că Decepticonii încearcă să-l readucă la viaţă. Cu Megatron la fel de puternic ca la început şi ajutat de Starscream şi noi membri ai grupului Decepticonilor, Autoboţii pot avea mari bătăi de cap în încercarea de a proteja libertatea.
Autoboţii, convinşi că pacea este posibilă, află că rămăşiţele lui Megatron au fost furate de la Armata SUA şi că Decepticonii încearcă să-l readucă la viaţă. Cu Megatron la fel de puternic ca la început şi ajutat de Starscream şi noi membri ai grupului Decepticonilor, Autoboţii pot avea mari bătăi de cap în încercarea de a proteja libertatea.
Harry Potter and the Half-Blood Prince (2009)
In Harry Potter and the Half-Blood Prince, Voldermort va incerca sa controleze atat lumea oamenilor cat si cea a vrajitorilor. Nimeni nu se mai afla in siguranta. Harry Potter deja a inceput sa suspecteze pericolele care ar putea proveni chiar din interiorul scolii, dar pe Dumbledore il preocupa mai mult antrrenarea si pregatirea lui Harry pentru confruntarea finala, care acum este inevitabila. Impreuna ei trebuie sa gaseasca punctul vulnerabil al lui Voldermort si in cele din urma distrugerea lui. In ajutorul lor vine un prieten si fost coleg de-al lui Dumbeldore, Profesorul Horace Slughorn, care detine niste informatii cruciale. Intre timp, studentii sunt atacati de hormonii care au luat-o razna. Harry este din ce in ce mai atras de Ginny, dar il are ca concurent pe Dean Thomas. Intre timp Lavender Brown a ajuns la concluzia ca Ron este alesul inimii sale. Dar Hermione este cea geloasa si decisa sa nu isi arate nici in ruptul capului sentimentele sale pentru Ron. Dragostea pluteste in aer, dar tragedia pandeste scoala de la Hogwarts, care s-ar putea schimba pentru intotdeauna.
Gomorra (2008)
Ce face baetzii cand se plictiseste? Iese cu bazooka pe garla. Matteo Garrone a reusit cu Gomorra sa faca unul dintre cele mai aride, greoaie, hibride si complicate filme pe care trebuie sa le fi premiat vreodata juriul de la Cannes. Organizat pe modelul unei caracatite care-si agita tentaculele nervos, Gomorra este un pseudo-documentar rupt in cinci bucati, incredibil de fragmentat si de nelegat si, cum bine zice un user pe imdb, « with a zero entertainment value ». Atat de mult a neglijat detaliul asta din urma, ca in primele 50 de minute plutesti intr-o ceata deasa de neintelegere semi-crispata, zeci de personaje se tot perinda si habar n-ai in ce oala sa-i arunci, ca sa ti se mai elibereze hatisul din fata ochilor : cocalari cu alura cyborgica ucisi in trahee in timp ce se lafaie in solare, mucosi care se joaca de-a Tony Montana, comis-voiajori de cartier, prestidigitatii cu lovele fara numar, stabi soiosi cu fete mancate de varsat de vant, un croitoras viteaz care se da cu chinezii, razboaiele textilelor, mafia drogurilor, mafia deseurilor, mafia, mafia, Camorra eterna si iadul e Scampia.
In fine, in partea a doua, cu ceva bunavointa, admiti coerenta si in lipsa coeziunii, pentru ca realismul lui Garrone, chit ca-ti sta ca un os de peste in gat, gaseste o formula de constructie atmosferica mai rara, total nehollywoodiana si fara pic de ecou in filmele lui Scorsese, intr-o nota de obiectivitate rece, neta, oarecum atonala, dar stereofonica, fara sarmul unui Joe Pesci care sa tina un bat de chibrit in coltul gurii, sa tranteasca poante cretine, dar despre care sa zici ca-i un nene meserias. Niente. Tabula rasa si toata istoria mafiei spusa de la-nceput, de la coruperea minorilor si teribilismele ieftine ale aventurosilor fara cap, care ajung sa fie aruncati cu excavatorul in groapa de gunoi. Hiba este ca, respectand mintea regizorului, actorii par niste soldatei deplasati pe o tabla de sah, sub o lumina egala, cu un dispret constant pentru focalizare, fara niciun fel de menajamente pentru spectator. Pacat de scenografia constiincioasa, de muzica cu staif, de mutrele hade, de imaginea spilcuita si de cateva nuclee de poveste lasate sa se ofileasca.
In fine, in partea a doua, cu ceva bunavointa, admiti coerenta si in lipsa coeziunii, pentru ca realismul lui Garrone, chit ca-ti sta ca un os de peste in gat, gaseste o formula de constructie atmosferica mai rara, total nehollywoodiana si fara pic de ecou in filmele lui Scorsese, intr-o nota de obiectivitate rece, neta, oarecum atonala, dar stereofonica, fara sarmul unui Joe Pesci care sa tina un bat de chibrit in coltul gurii, sa tranteasca poante cretine, dar despre care sa zici ca-i un nene meserias. Niente. Tabula rasa si toata istoria mafiei spusa de la-nceput, de la coruperea minorilor si teribilismele ieftine ale aventurosilor fara cap, care ajung sa fie aruncati cu excavatorul in groapa de gunoi. Hiba este ca, respectand mintea regizorului, actorii par niste soldatei deplasati pe o tabla de sah, sub o lumina egala, cu un dispret constant pentru focalizare, fara niciun fel de menajamente pentru spectator. Pacat de scenografia constiincioasa, de muzica cu staif, de mutrele hade, de imaginea spilcuita si de cateva nuclee de poveste lasate sa se ofileasca.
Nights in Rodanthe (2008)
Amandoi sunt pe la 50 de ani si sunt divortati. Copiii sunt deja mari si pe drumul lor.
Oare cat de greu trebuie sa fie sa te vezi la varsta asta in fata perspectivei de a trebui sa iti reconstruiesti viata? Din pacate acest film nu isi propune sa fie o drama de caractere despre a doua sansa si despre curajul de a iti reincepe viata in pragul batranetii. Firul narativ se rezuma la formula povestii amoroase, pierzandu-se in scene lungi cu cei doi mai intai retinuti, neincrezatori si in cele din urma indragostindu-se.
Ea e gazda la un han, el e singurul oaspete in acel weekend. Cei doi petrec tot acest timp impreuna. Povestile vietilor lor si contextul in care ajung sa se cunoasca sunt doar un pretext pentru scene siropoase: cina cu lumanari, plimbari pe plaja, furtuna care cauzeaza o pana de curent, o sperie pe ea si o lasa dezarmata. Si multe oftaturi atatate si priviri languroase.
E un film prost? Ei bine dati leului partea lui. Acesti oameni de la Hollywood reusesc cumva sa faca chiar si filmele proaste in asa fel incat oricine sa gaseasca si ceva placut in ele.
E cazul si Noptilor in Rodhante unde chiar daca multora povestea li se va parea un cliseu uzat, totusi nu putem sa nu admiram prestatia Dianei Lane.
Aceasta actrita stie sa joace o femeie indragostita. Cum e posibil ca din expresia fetei, din privire si din limbajul trupului sa poti spune atatea? E suficient sa o vezi ca sa ii intelegi situatia si simtamintele. Vedem in gesturi, expresii si miscari ca este o femeie loiala a carei incredere si dragoste au fost inselate. Vedem din cum se poarta cu acest barbat pe care abia l-a cuoscut si pe care il place ca trece cu greu peste divort si ca ii vine foarte greu sa inceapa o noua relatie. Dar vedem si ca dincolo de aceasta retinere si tristete se afla o femeie pasionala care tine inchisa in ea o bogatie de simtaminte si de trairi.
Si daca asta nu te impresioneaza, tot te vei putea distra urmarindu-l pe Richard Gere care poate a trecut de varsta cand juca un playboy si care poate aici nu exceleaza dar totusi arata bine si isi face treaba suficient cat sa dea viata acestui personaj sigur pe el dar framantat de vinovatie.
Daca toate astea ti se par prea siropoase si plictisitoare, stai si uita-te pur si simplu la imagini. Din punct de vedere vizual acest film este o desfatare. Simpla urmarire a cadrelor superbe cu vila albastra de pe malul marii si cu interioarele de un design prefect, vor avea un efect de relaxare.
Totusi oricat am lauda perfectiunea productiei acesta ramane un film romantic mediocru care recurge la cele mai obosite tertipuri pentru a oferi doamnelor scene de telenovela lacrimogena.
Oare cat de greu trebuie sa fie sa te vezi la varsta asta in fata perspectivei de a trebui sa iti reconstruiesti viata? Din pacate acest film nu isi propune sa fie o drama de caractere despre a doua sansa si despre curajul de a iti reincepe viata in pragul batranetii. Firul narativ se rezuma la formula povestii amoroase, pierzandu-se in scene lungi cu cei doi mai intai retinuti, neincrezatori si in cele din urma indragostindu-se.
Ea e gazda la un han, el e singurul oaspete in acel weekend. Cei doi petrec tot acest timp impreuna. Povestile vietilor lor si contextul in care ajung sa se cunoasca sunt doar un pretext pentru scene siropoase: cina cu lumanari, plimbari pe plaja, furtuna care cauzeaza o pana de curent, o sperie pe ea si o lasa dezarmata. Si multe oftaturi atatate si priviri languroase.
E un film prost? Ei bine dati leului partea lui. Acesti oameni de la Hollywood reusesc cumva sa faca chiar si filmele proaste in asa fel incat oricine sa gaseasca si ceva placut in ele.
E cazul si Noptilor in Rodhante unde chiar daca multora povestea li se va parea un cliseu uzat, totusi nu putem sa nu admiram prestatia Dianei Lane.
Aceasta actrita stie sa joace o femeie indragostita. Cum e posibil ca din expresia fetei, din privire si din limbajul trupului sa poti spune atatea? E suficient sa o vezi ca sa ii intelegi situatia si simtamintele. Vedem in gesturi, expresii si miscari ca este o femeie loiala a carei incredere si dragoste au fost inselate. Vedem din cum se poarta cu acest barbat pe care abia l-a cuoscut si pe care il place ca trece cu greu peste divort si ca ii vine foarte greu sa inceapa o noua relatie. Dar vedem si ca dincolo de aceasta retinere si tristete se afla o femeie pasionala care tine inchisa in ea o bogatie de simtaminte si de trairi.
Si daca asta nu te impresioneaza, tot te vei putea distra urmarindu-l pe Richard Gere care poate a trecut de varsta cand juca un playboy si care poate aici nu exceleaza dar totusi arata bine si isi face treaba suficient cat sa dea viata acestui personaj sigur pe el dar framantat de vinovatie.
Daca toate astea ti se par prea siropoase si plictisitoare, stai si uita-te pur si simplu la imagini. Din punct de vedere vizual acest film este o desfatare. Simpla urmarire a cadrelor superbe cu vila albastra de pe malul marii si cu interioarele de un design prefect, vor avea un efect de relaxare.
Totusi oricat am lauda perfectiunea productiei acesta ramane un film romantic mediocru care recurge la cele mai obosite tertipuri pentru a oferi doamnelor scene de telenovela lacrimogena.
Terminator Salvation (2009)
Actiunea in Terminator Salvation: Future Begins este plasata in viitorul post-apocaliptic. Este anul 2018, iar John Connor este omul al carui destin a fost stabilit cu mult timp in urma, devenind conducatorul rezistentei omenirii in razboiul cu Skynet si armata lui de Terminatori. Connor a fost crescut cu anumite cunostinte despre viitor, dar acesta este alterat dupa aparitia lui Marcus Wright, un necunoscut, a carui ultima memorie este condamnarea la moarte. Datoria lui John Connor acum, este de a afla daca Marcus a fost trimis din viitor, sau salvat din trecut. In timp ce Skynet pregateste un nou atac impotriva rezistentei, Connor si Marcus ajung in inima operatiunilor Skynet, unde descopera un groaznic plan secret care sta la baza anihilarii rasei umane.
Regizor:
McG
Scenaristi:
Michael Ferris
John D. Brancato
Genul:
Thriller / S.F. / Aventura / Actiune
Regizor:
McG
Scenaristi:
Michael Ferris
John D. Brancato
Genul:
Thriller / S.F. / Aventura / Actiune
Night at the Museum: Battle of the Smithsonian (2009)
In continuarea filmului Night at the Museum, Muzeu National de Istorie Naturala este inchis pentru renovare si inbunatatiri, iar exponantele sunt mutate in arhiva, la Institutia Smithsonian din Washington unde exponantele din cel mai mare muzeu din lume vor prinde viata, mai precis 136 milioane de articole. Amy Adams va juca o figura istorica, ea fiind indragostita de paznicul Larry, care este iar ocupat cu personajele ce prind viata: Amelia Earhart, Al Capone, Dorothy si Archie Bunker, personaje care ii dau multe batai de cap.
Regizor:
Shawn Levy
Scenaristi:
Thomas Lennon
Robert Ben Garant
Genul:
Comedie / Actiune
Regizor:
Shawn Levy
Scenaristi:
Thomas Lennon
Robert Ben Garant
Genul:
Comedie / Actiune
Duplicity (2009)
Fosta agenta CIA Claire Stenwick si fostul agent MI6 Ray Koval au renuntat la locurile de munca pe care le aveau la Guvernul Statelor Unite ale Americii pentru a se implica in calitate de spioni corporatisti in extrem de profitabilul razboi rece dintre doua companii multinationale rivale. Misiunea celor doi spioni era aceea de a afla formula secreta a unui produs care, o data lansat pe piata, ar fi adus castiguri uriase companiei care l-ar fi patentat cea dintai.
Pe masura ce miza creste, misterul se adanceste si tacticile celor doi conducatori ai corporatiilor rivale - Howard Tully si Dick Garsik - devin din ce in ce mai murdare, Claire Stenwick si Ray Koval se trezesc prinsi in mrejele unei povesti de dragoste clandestine careia nu i se pot impotrivi, dar care le pricinuieste mari neplaceri de vreme ce se situeaza in tabere adverse si nu stiu daca pot avea incredere unul in celalalt.
Pe masura ce miza creste, misterul se adanceste si tacticile celor doi conducatori ai corporatiilor rivale - Howard Tully si Dick Garsik - devin din ce in ce mai murdare, Claire Stenwick si Ray Koval se trezesc prinsi in mrejele unei povesti de dragoste clandestine careia nu i se pot impotrivi, dar care le pricinuieste mari neplaceri de vreme ce se situeaza in tabere adverse si nu stiu daca pot avea incredere unul in celalalt.
17 Again (2009)
Mike O'Donnell avea tot ceea ce isi putea dori de la viata. A fost un atlet de nota 10 care intentiona sa se duca la facultate, dar el a renuntat de tot la acest plan pentru a se casatori cu iubita lui din liceu, Scarlett. Ajuns la 37 ani, Mike a devenit un om mizerabil, si un om de afaceri foarte trist si deprimat, care a ajuns sa creada ca a luat niste decizii in viata nu tocmai inspirate. Ceea ce isi doreste el este sa se intoarca inapoi in timp, sa mai poata lua inca odata deciziile pe care le-a facut acum 20 de ani, si care l-au adus in starea in care este. Intamplator dar adevarat, dorinta lui i se indeplineste, si ajunge sa aibe inca odata 17 ani. Tot ceea ce trebuie sa faca acum este sa isi traiasca viata inca odata.
X-Men Origins: Wolverine (2009)
Povestea mutantului Wolverine, inainte ca acesta sa se alature echipei X-men. Mai multe despre trecutul misteriosul mutant, despre felul in care si-a capatat scheletul de adamant, si cine e responsabil pentru acest lucru.
Putini stiu ca Wolverine nu a aparut pentru prima oara in seria de comicsuri X-Men, ci in numarul 180 a celei de-a doua serii din Incredible Hulk. Echipei lui Xavier i s-a alaturat abia in 1975, in primul numar al seriei Giant Size X-Men, si a fost mult timp un personaj secundar, ba chiar se pusese problema eliminarii lui.
Abia dupa schimbarea echipei de creatori ai benzilor, popularitatea personajului a crescut considerabil, iar in curand, mutantul si-a capatat propria serie de comics.
Wolverine a fost dintotdeauna indragostit de Jean Grey, care insa nu i-a raspuns la sentimente, fiind indragostita de Scott Summers (Cyclops). Aceasta situatie a creat mereu tensiune in echipa.
Putini stiu ca Wolverine nu a aparut pentru prima oara in seria de comicsuri X-Men, ci in numarul 180 a celei de-a doua serii din Incredible Hulk. Echipei lui Xavier i s-a alaturat abia in 1975, in primul numar al seriei Giant Size X-Men, si a fost mult timp un personaj secundar, ba chiar se pusese problema eliminarii lui.
Abia dupa schimbarea echipei de creatori ai benzilor, popularitatea personajului a crescut considerabil, iar in curand, mutantul si-a capatat propria serie de comics.
Wolverine a fost dintotdeauna indragostit de Jean Grey, care insa nu i-a raspuns la sentimente, fiind indragostita de Scott Summers (Cyclops). Aceasta situatie a creat mereu tensiune in echipa.
Star Trek (2009)
Actori: Chris Pine, Zachary Quinto, Zoe Saldana, Eric Bana, Simon Pegg
Nu ştiu dacă mai există cineva care să nu fi auzit de celebra franciză “Star Trek” care a luat naştere în anul 1966. Dupa şase serii şi încă 10 filme artistice, directorul J.J Abrams creează o nouă adaptare strălucită. Cea mai recentă parte are tot ceea ce îi trebuie unui SF pentru a avea succes. Cât de mare va fi succesul rămâne de văzut. Dacă am şterge toată istoria Star Trek-ului şi am presupune că el a luat naştere în 2009, atunci ar deveni cu siguranta filmul anului. Dar cum acest lucru nu este posibil putem aprecia că cei care vor dori să-l vadă o vor face datorită notorietăţii pe care o are şi, desigur, a efectelor speciale. Oricum ar fi vă garantez că vor exista momente care vă vor tăia respiraţia. Geniale mi s-au părut cele în care nu mai există niciun fel de muzică/zgomot pe fundal iar atunci toată atenţia ta se concentrează pe imaginile ce se desfăşoară în faţa ochilor. Imagini super tari.
star-trekAr fi multe de spus despre acest film, de la personaje şi modul în care au fost construite, până la acţiune şi nivelul de complexitate al acesteia. Nu ştiu cât de surprinzător va fi pentru unii dar, cu siguranţă, nu vor putea afirma că a ieşit prost. Chiar dacă începe oarecum previzibil, pe parcursul desfăşurării evenimentelor vei fi prins total în această ameţitoare peliculă SF şi îţi vei dai seama că începutul este un element important, necesar înţelegerii totale a filmului, şi că acesta a fost doar încălzirea. Îi vei întâlni pe Căpitanul Kirk şi pe Spock, personaje care, la prima vedere, par atât de diferite dar au multe lucruri în comun şi care se vor alia pentru a lupta împotriva romulanului Nero. Acesta dorea să se răzbune pentru distrugerea planetei sale prin anihilarea celorlalte planete. Însă cel mai important lucru este cauza, care dusese la distrugerea planetei lui Nero, şi efectele acesteia. Chiar dacă va fi dezvăluit aproape de sfârşitul filmului, dacă veţi fi atenţi la toate detaliile, veţi putea desluşi misterul. Momente dramatice au fost puţine (nu ştiu dacă ăsta-i un plus sau un minus) însă au existat foarte multe momente pline de adrenalină şi suspans.
Un alt aspect care mi-a plăcut a fost contradicţia dintre logică şi simţire, contradicţie cu care Spock se va lupta încă din copilărie. Poate din această cauză este şi personajul meu preferat. Iar alegerea pe care o face la sfârşit, dintre cele două, mi se pare cea mai înţeleaptă. Tot la sfârşitul filmului, va exista un cadru de câteva secunde cu încheietura mainii unui personaj. Răspunsul este da, dacă vă veţi gândi la acelaşi lucru la care m-am gândit şi eu. Mai mult nu vă spun. Aş încheia prin a recomanda acest filmul tuturor amatorilor de SF şi nu numai.
Vizionati trailer:
Nu ştiu dacă mai există cineva care să nu fi auzit de celebra franciză “Star Trek” care a luat naştere în anul 1966. Dupa şase serii şi încă 10 filme artistice, directorul J.J Abrams creează o nouă adaptare strălucită. Cea mai recentă parte are tot ceea ce îi trebuie unui SF pentru a avea succes. Cât de mare va fi succesul rămâne de văzut. Dacă am şterge toată istoria Star Trek-ului şi am presupune că el a luat naştere în 2009, atunci ar deveni cu siguranta filmul anului. Dar cum acest lucru nu este posibil putem aprecia că cei care vor dori să-l vadă o vor face datorită notorietăţii pe care o are şi, desigur, a efectelor speciale. Oricum ar fi vă garantez că vor exista momente care vă vor tăia respiraţia. Geniale mi s-au părut cele în care nu mai există niciun fel de muzică/zgomot pe fundal iar atunci toată atenţia ta se concentrează pe imaginile ce se desfăşoară în faţa ochilor. Imagini super tari.
star-trekAr fi multe de spus despre acest film, de la personaje şi modul în care au fost construite, până la acţiune şi nivelul de complexitate al acesteia. Nu ştiu cât de surprinzător va fi pentru unii dar, cu siguranţă, nu vor putea afirma că a ieşit prost. Chiar dacă începe oarecum previzibil, pe parcursul desfăşurării evenimentelor vei fi prins total în această ameţitoare peliculă SF şi îţi vei dai seama că începutul este un element important, necesar înţelegerii totale a filmului, şi că acesta a fost doar încălzirea. Îi vei întâlni pe Căpitanul Kirk şi pe Spock, personaje care, la prima vedere, par atât de diferite dar au multe lucruri în comun şi care se vor alia pentru a lupta împotriva romulanului Nero. Acesta dorea să se răzbune pentru distrugerea planetei sale prin anihilarea celorlalte planete. Însă cel mai important lucru este cauza, care dusese la distrugerea planetei lui Nero, şi efectele acesteia. Chiar dacă va fi dezvăluit aproape de sfârşitul filmului, dacă veţi fi atenţi la toate detaliile, veţi putea desluşi misterul. Momente dramatice au fost puţine (nu ştiu dacă ăsta-i un plus sau un minus) însă au existat foarte multe momente pline de adrenalină şi suspans.
Un alt aspect care mi-a plăcut a fost contradicţia dintre logică şi simţire, contradicţie cu care Spock se va lupta încă din copilărie. Poate din această cauză este şi personajul meu preferat. Iar alegerea pe care o face la sfârşit, dintre cele două, mi se pare cea mai înţeleaptă. Tot la sfârşitul filmului, va exista un cadru de câteva secunde cu încheietura mainii unui personaj. Răspunsul este da, dacă vă veţi gândi la acelaşi lucru la care m-am gândit şi eu. Mai mult nu vă spun. Aş încheia prin a recomanda acest filmul tuturor amatorilor de SF şi nu numai.
Vizionati trailer:
Mediterraneo (1991)
Se da: un grup de soldati cam pampalai, lasati de capul lor, care isi saboteaza singuri misiunea; se cere: film. Romanii ar fi facut o comedie gretoasa si simplista cu catane burtoase si toante, sarbii au ridicat stacheta spre o tragi-comedie simpatica (vezi Karaula), iar italienii... hm, italienii au facut un film de Oscar.
Mediterrraneo e un film pe care l-as vedea in fiecare dimineata de luni, un film de vacanta pe o insula arida in Grecia, cu personaje foarte bine definite si simpatice, modele de personalitati: locotenentul intelectual, contemplativ si temperat, sergentul coleric si zgomotos, aghiotantul romantic si sufletist, dezertorul care pescuieste cu grenada...
Pe langa tipologiile umane, ceea ce mi s-a parut si mai descriptiv in filmul lui Gabriele Salvatores a fost portretul rasei mediteraneene: italieni, greci, turci - una fazza, una razza, pictat (la propriu, in film) intr-un stil amuzant, ironic si auto-ironic, si atat de relaxat incat ai zice ca oamenii aia si-au petrecut toata viata pe insulita Kastellorizo, facand baie goi in golfulet si mancand branza de capra cu pastorita, in timp ce acasa, in Italia, e razboi, Mussolini si reconstructie.
Mediterrraneo e un film pe care l-as vedea in fiecare dimineata de luni, un film de vacanta pe o insula arida in Grecia, cu personaje foarte bine definite si simpatice, modele de personalitati: locotenentul intelectual, contemplativ si temperat, sergentul coleric si zgomotos, aghiotantul romantic si sufletist, dezertorul care pescuieste cu grenada...
Pe langa tipologiile umane, ceea ce mi s-a parut si mai descriptiv in filmul lui Gabriele Salvatores a fost portretul rasei mediteraneene: italieni, greci, turci - una fazza, una razza, pictat (la propriu, in film) intr-un stil amuzant, ironic si auto-ironic, si atat de relaxat incat ai zice ca oamenii aia si-au petrecut toata viata pe insulita Kastellorizo, facand baie goi in golfulet si mancand branza de capra cu pastorita, in timp ce acasa, in Italia, e razboi, Mussolini si reconstructie.
Van Wilder: Freshman Year (2009)
National Lampoon's Van Wilder din 2002 a fost o comedie cu suficient succes cat sa fie startul unei francize ajunsa cu acest film la al treilea act. In prima parte Van Wilder (Ryan Reynolds) atat de indragostit de studentie incat era de 6 ani in anul 2, era vedeta campusului, organizatorul celor mai tari petreceri si liderul neoficial al studentimii.
In Freshman Year, Jonathan Bennett face un Wilder mai putin convingator care trece printr-un sir de actiuni fara sens al caror singur rol e sa ofere pretextul unui umor de situatie dubios. Sa spun ca filmul este prost este un compliment. Van Wilder absolva liceul si incepe colegiul la Coolridge, unde si tatal lui si tatal tatalui lui fusesera studenti. In rest totul este o copie nereusita a primului film. Avem colegul strain, avem fata increzuta cu prieten nesuferit care e atrasa de Wilder, avem organizarea de petreceri, fumatul de marijuana, directorul rau care fiind deranjat de popularitatea lui Wilder cauta un pretext sa il exmatriculeze.
Ca filmul e plin de idei copiate si de clisee nu e ceva care sa ma descurajeze. Am fost intotdeauna un adept al preeminentei formei asupra fondului. Numai ca actorii joaca prost si poantele sunt jalnice. Niciodata n-am fost mare fan al umorului rudimentar produs de scenele ce includ flatulatii, excremente si organe genitale. Insa totul tine de context. Cu totii am ras la faza din American Pie in care Stifler e silit sa manance rahat de caine in loc de bomboana . Era scarbos? Da, dar ce conteaza atata vreme cat era amuzant. Cand insa nu ai nimic amuzant ci doar un tip care mananca muci, filmul devine gretos.
Si totusi uneori imi place sa mai vad cate o comedie foarte proasta. Ma face sa imi dau seama cat de greu trebuie sa fie sa faci una buna si asa ajung sa apreciez mai mult filme usurele dar care chiar m-au facut sa rad.
Despre DVD: Un widescreen pe tot ecranul fara granulatii, cu culori vii fara sa fie saturate totusi. Imaginea e clara, nici un pic de artefacte, sunet Dolby Digital 5.1. O placere sa-l vezi, pacat de continut.
In Freshman Year, Jonathan Bennett face un Wilder mai putin convingator care trece printr-un sir de actiuni fara sens al caror singur rol e sa ofere pretextul unui umor de situatie dubios. Sa spun ca filmul este prost este un compliment. Van Wilder absolva liceul si incepe colegiul la Coolridge, unde si tatal lui si tatal tatalui lui fusesera studenti. In rest totul este o copie nereusita a primului film. Avem colegul strain, avem fata increzuta cu prieten nesuferit care e atrasa de Wilder, avem organizarea de petreceri, fumatul de marijuana, directorul rau care fiind deranjat de popularitatea lui Wilder cauta un pretext sa il exmatriculeze.
Ca filmul e plin de idei copiate si de clisee nu e ceva care sa ma descurajeze. Am fost intotdeauna un adept al preeminentei formei asupra fondului. Numai ca actorii joaca prost si poantele sunt jalnice. Niciodata n-am fost mare fan al umorului rudimentar produs de scenele ce includ flatulatii, excremente si organe genitale. Insa totul tine de context. Cu totii am ras la faza din American Pie in care Stifler e silit sa manance rahat de caine in loc de bomboana . Era scarbos? Da, dar ce conteaza atata vreme cat era amuzant. Cand insa nu ai nimic amuzant ci doar un tip care mananca muci, filmul devine gretos.
Si totusi uneori imi place sa mai vad cate o comedie foarte proasta. Ma face sa imi dau seama cat de greu trebuie sa fie sa faci una buna si asa ajung sa apreciez mai mult filme usurele dar care chiar m-au facut sa rad.
Despre DVD: Un widescreen pe tot ecranul fara granulatii, cu culori vii fara sa fie saturate totusi. Imaginea e clara, nici un pic de artefacte, sunet Dolby Digital 5.1. O placere sa-l vezi, pacat de continut.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)