Ice Age: Dawn of the Dinosaurs (2009)
Aventurile celor trei prieteni continuă, dar din iulie 2009. Sid, Manny şi Diego revin pe marile ecrane, alături de simpaticul şi veşnic lovitul de soartă Scrat, veveriţa cu tendinţe suicidale pentru o ghindă. Ce surprize ne rezervă scenariştii constituie un compartiment impredictibil, fiind chiar mai multe variante în lucru, un singur detaliu fiind clar: vor fi cu siguranţă dinozauri. Cum şi de unde vor apărea nu se mai ştie, dar prezenţa lor reprezintă o certitudine. De asemenea, trăsnăile eroilor vor fi dublate cu siguranţă de un spaţiu mai larg de desfăşurare a aventurilor veveriţei Scrat, care încă de la primul film al francizei a devenit preferata publicului şi, într-o masură oarecare, şi mascota neoficială a seriei. Cu siguranţă că aşteptarea fanilor va fi răsplătită, ca şi în cazul filmului precedent al seriei.
The Imaginarium of Doctor Parnassus (2009)
Si-a lasat mantia-n cui ( “Public Enemies”), si a pornit la treaba. Din nou. Pentru ca marcase de curand, LilyMS1201_468x700plin de fad si deloc putina culoare, in “Alice in Wonderland”, o productie abia asteptata de fani si critici, boemul actor si-a pus personalitatea in prag pentru un alt personaj: replica lui Tony din “The Imaginarium of Doctor Parnassus”. Ce-i interesant la aceasta pelicula? Alte nume fascinant de sonore: Gandeste-te la Collin Farrell, Jude Law (aawwww!), Christopher Plummer, Tom Waits, Verne Troyer si.. din pacate, ultima prestatie a regretatului Heath Ledger. Pilonul ce conduce si sprijina ecranizarea este Terry Gilliam, regizor ce si-a prezentat creatia la Cannes, anul acesta in mai, dar in afara competitiei.
Povestile sunt povesti, dar aici este o poveste trista. Trista pentru realitate. Istorisirea, de altfel plasata in timpurile actuale, se dezvolta odata cu aparitia unui show inventat de fantasticul Dr. Parnassus, show interactiv la care va putea participa orice spectator; spectator ce va avea de ales intre o calatorie in jurul luminii sau a intunericului. Ce ai alege? Culoarea si bucuria de a o privi sau obscuritatea cu ale ei framantari? Trist este ca datorita mortii subite ale lui Heath, personajele fiind in continua schimbare in momentul salturilor, personaje ca Jude Law, Johnny Deep ori Farrell ii vor continua rolul.
Povestile sunt povesti, dar aici este o poveste trista. Trista pentru realitate. Istorisirea, de altfel plasata in timpurile actuale, se dezvolta odata cu aparitia unui show inventat de fantasticul Dr. Parnassus, show interactiv la care va putea participa orice spectator; spectator ce va avea de ales intre o calatorie in jurul luminii sau a intunericului. Ce ai alege? Culoarea si bucuria de a o privi sau obscuritatea cu ale ei framantari? Trist este ca datorita mortii subite ale lui Heath, personajele fiind in continua schimbare in momentul salturilor, personaje ca Jude Law, Johnny Deep ori Farrell ii vor continua rolul.
Transformers: Revenge of the Fallen (2009)
Bătălia pentru Pământ tocmai s-a încheiat, însă bătălia pentru Univers abia a început. După reîntoarcerea pe Cybertron, Starscream preia controlul asupra Decepticonilor şi este hotărât să se întoarcă pe Terra cu forţe crescute.
Autoboţii, convinşi că pacea este posibilă, află că rămăşiţele lui Megatron au fost furate de la Armata SUA şi că Decepticonii încearcă să-l readucă la viaţă. Cu Megatron la fel de puternic ca la început şi ajutat de Starscream şi noi membri ai grupului Decepticonilor, Autoboţii pot avea mari bătăi de cap în încercarea de a proteja libertatea.
Autoboţii, convinşi că pacea este posibilă, află că rămăşiţele lui Megatron au fost furate de la Armata SUA şi că Decepticonii încearcă să-l readucă la viaţă. Cu Megatron la fel de puternic ca la început şi ajutat de Starscream şi noi membri ai grupului Decepticonilor, Autoboţii pot avea mari bătăi de cap în încercarea de a proteja libertatea.
Harry Potter and the Half-Blood Prince (2009)
In Harry Potter and the Half-Blood Prince, Voldermort va incerca sa controleze atat lumea oamenilor cat si cea a vrajitorilor. Nimeni nu se mai afla in siguranta. Harry Potter deja a inceput sa suspecteze pericolele care ar putea proveni chiar din interiorul scolii, dar pe Dumbledore il preocupa mai mult antrrenarea si pregatirea lui Harry pentru confruntarea finala, care acum este inevitabila. Impreuna ei trebuie sa gaseasca punctul vulnerabil al lui Voldermort si in cele din urma distrugerea lui. In ajutorul lor vine un prieten si fost coleg de-al lui Dumbeldore, Profesorul Horace Slughorn, care detine niste informatii cruciale. Intre timp, studentii sunt atacati de hormonii care au luat-o razna. Harry este din ce in ce mai atras de Ginny, dar il are ca concurent pe Dean Thomas. Intre timp Lavender Brown a ajuns la concluzia ca Ron este alesul inimii sale. Dar Hermione este cea geloasa si decisa sa nu isi arate nici in ruptul capului sentimentele sale pentru Ron. Dragostea pluteste in aer, dar tragedia pandeste scoala de la Hogwarts, care s-ar putea schimba pentru intotdeauna.
Gomorra (2008)
Ce face baetzii cand se plictiseste? Iese cu bazooka pe garla. Matteo Garrone a reusit cu Gomorra sa faca unul dintre cele mai aride, greoaie, hibride si complicate filme pe care trebuie sa le fi premiat vreodata juriul de la Cannes. Organizat pe modelul unei caracatite care-si agita tentaculele nervos, Gomorra este un pseudo-documentar rupt in cinci bucati, incredibil de fragmentat si de nelegat si, cum bine zice un user pe imdb, « with a zero entertainment value ». Atat de mult a neglijat detaliul asta din urma, ca in primele 50 de minute plutesti intr-o ceata deasa de neintelegere semi-crispata, zeci de personaje se tot perinda si habar n-ai in ce oala sa-i arunci, ca sa ti se mai elibereze hatisul din fata ochilor : cocalari cu alura cyborgica ucisi in trahee in timp ce se lafaie in solare, mucosi care se joaca de-a Tony Montana, comis-voiajori de cartier, prestidigitatii cu lovele fara numar, stabi soiosi cu fete mancate de varsat de vant, un croitoras viteaz care se da cu chinezii, razboaiele textilelor, mafia drogurilor, mafia deseurilor, mafia, mafia, Camorra eterna si iadul e Scampia.
In fine, in partea a doua, cu ceva bunavointa, admiti coerenta si in lipsa coeziunii, pentru ca realismul lui Garrone, chit ca-ti sta ca un os de peste in gat, gaseste o formula de constructie atmosferica mai rara, total nehollywoodiana si fara pic de ecou in filmele lui Scorsese, intr-o nota de obiectivitate rece, neta, oarecum atonala, dar stereofonica, fara sarmul unui Joe Pesci care sa tina un bat de chibrit in coltul gurii, sa tranteasca poante cretine, dar despre care sa zici ca-i un nene meserias. Niente. Tabula rasa si toata istoria mafiei spusa de la-nceput, de la coruperea minorilor si teribilismele ieftine ale aventurosilor fara cap, care ajung sa fie aruncati cu excavatorul in groapa de gunoi. Hiba este ca, respectand mintea regizorului, actorii par niste soldatei deplasati pe o tabla de sah, sub o lumina egala, cu un dispret constant pentru focalizare, fara niciun fel de menajamente pentru spectator. Pacat de scenografia constiincioasa, de muzica cu staif, de mutrele hade, de imaginea spilcuita si de cateva nuclee de poveste lasate sa se ofileasca.
In fine, in partea a doua, cu ceva bunavointa, admiti coerenta si in lipsa coeziunii, pentru ca realismul lui Garrone, chit ca-ti sta ca un os de peste in gat, gaseste o formula de constructie atmosferica mai rara, total nehollywoodiana si fara pic de ecou in filmele lui Scorsese, intr-o nota de obiectivitate rece, neta, oarecum atonala, dar stereofonica, fara sarmul unui Joe Pesci care sa tina un bat de chibrit in coltul gurii, sa tranteasca poante cretine, dar despre care sa zici ca-i un nene meserias. Niente. Tabula rasa si toata istoria mafiei spusa de la-nceput, de la coruperea minorilor si teribilismele ieftine ale aventurosilor fara cap, care ajung sa fie aruncati cu excavatorul in groapa de gunoi. Hiba este ca, respectand mintea regizorului, actorii par niste soldatei deplasati pe o tabla de sah, sub o lumina egala, cu un dispret constant pentru focalizare, fara niciun fel de menajamente pentru spectator. Pacat de scenografia constiincioasa, de muzica cu staif, de mutrele hade, de imaginea spilcuita si de cateva nuclee de poveste lasate sa se ofileasca.
Nights in Rodanthe (2008)
Amandoi sunt pe la 50 de ani si sunt divortati. Copiii sunt deja mari si pe drumul lor.
Oare cat de greu trebuie sa fie sa te vezi la varsta asta in fata perspectivei de a trebui sa iti reconstruiesti viata? Din pacate acest film nu isi propune sa fie o drama de caractere despre a doua sansa si despre curajul de a iti reincepe viata in pragul batranetii. Firul narativ se rezuma la formula povestii amoroase, pierzandu-se in scene lungi cu cei doi mai intai retinuti, neincrezatori si in cele din urma indragostindu-se.
Ea e gazda la un han, el e singurul oaspete in acel weekend. Cei doi petrec tot acest timp impreuna. Povestile vietilor lor si contextul in care ajung sa se cunoasca sunt doar un pretext pentru scene siropoase: cina cu lumanari, plimbari pe plaja, furtuna care cauzeaza o pana de curent, o sperie pe ea si o lasa dezarmata. Si multe oftaturi atatate si priviri languroase.
E un film prost? Ei bine dati leului partea lui. Acesti oameni de la Hollywood reusesc cumva sa faca chiar si filmele proaste in asa fel incat oricine sa gaseasca si ceva placut in ele.
E cazul si Noptilor in Rodhante unde chiar daca multora povestea li se va parea un cliseu uzat, totusi nu putem sa nu admiram prestatia Dianei Lane.
Aceasta actrita stie sa joace o femeie indragostita. Cum e posibil ca din expresia fetei, din privire si din limbajul trupului sa poti spune atatea? E suficient sa o vezi ca sa ii intelegi situatia si simtamintele. Vedem in gesturi, expresii si miscari ca este o femeie loiala a carei incredere si dragoste au fost inselate. Vedem din cum se poarta cu acest barbat pe care abia l-a cuoscut si pe care il place ca trece cu greu peste divort si ca ii vine foarte greu sa inceapa o noua relatie. Dar vedem si ca dincolo de aceasta retinere si tristete se afla o femeie pasionala care tine inchisa in ea o bogatie de simtaminte si de trairi.
Si daca asta nu te impresioneaza, tot te vei putea distra urmarindu-l pe Richard Gere care poate a trecut de varsta cand juca un playboy si care poate aici nu exceleaza dar totusi arata bine si isi face treaba suficient cat sa dea viata acestui personaj sigur pe el dar framantat de vinovatie.
Daca toate astea ti se par prea siropoase si plictisitoare, stai si uita-te pur si simplu la imagini. Din punct de vedere vizual acest film este o desfatare. Simpla urmarire a cadrelor superbe cu vila albastra de pe malul marii si cu interioarele de un design prefect, vor avea un efect de relaxare.
Totusi oricat am lauda perfectiunea productiei acesta ramane un film romantic mediocru care recurge la cele mai obosite tertipuri pentru a oferi doamnelor scene de telenovela lacrimogena.
Oare cat de greu trebuie sa fie sa te vezi la varsta asta in fata perspectivei de a trebui sa iti reconstruiesti viata? Din pacate acest film nu isi propune sa fie o drama de caractere despre a doua sansa si despre curajul de a iti reincepe viata in pragul batranetii. Firul narativ se rezuma la formula povestii amoroase, pierzandu-se in scene lungi cu cei doi mai intai retinuti, neincrezatori si in cele din urma indragostindu-se.
Ea e gazda la un han, el e singurul oaspete in acel weekend. Cei doi petrec tot acest timp impreuna. Povestile vietilor lor si contextul in care ajung sa se cunoasca sunt doar un pretext pentru scene siropoase: cina cu lumanari, plimbari pe plaja, furtuna care cauzeaza o pana de curent, o sperie pe ea si o lasa dezarmata. Si multe oftaturi atatate si priviri languroase.
E un film prost? Ei bine dati leului partea lui. Acesti oameni de la Hollywood reusesc cumva sa faca chiar si filmele proaste in asa fel incat oricine sa gaseasca si ceva placut in ele.
E cazul si Noptilor in Rodhante unde chiar daca multora povestea li se va parea un cliseu uzat, totusi nu putem sa nu admiram prestatia Dianei Lane.
Aceasta actrita stie sa joace o femeie indragostita. Cum e posibil ca din expresia fetei, din privire si din limbajul trupului sa poti spune atatea? E suficient sa o vezi ca sa ii intelegi situatia si simtamintele. Vedem in gesturi, expresii si miscari ca este o femeie loiala a carei incredere si dragoste au fost inselate. Vedem din cum se poarta cu acest barbat pe care abia l-a cuoscut si pe care il place ca trece cu greu peste divort si ca ii vine foarte greu sa inceapa o noua relatie. Dar vedem si ca dincolo de aceasta retinere si tristete se afla o femeie pasionala care tine inchisa in ea o bogatie de simtaminte si de trairi.
Si daca asta nu te impresioneaza, tot te vei putea distra urmarindu-l pe Richard Gere care poate a trecut de varsta cand juca un playboy si care poate aici nu exceleaza dar totusi arata bine si isi face treaba suficient cat sa dea viata acestui personaj sigur pe el dar framantat de vinovatie.
Daca toate astea ti se par prea siropoase si plictisitoare, stai si uita-te pur si simplu la imagini. Din punct de vedere vizual acest film este o desfatare. Simpla urmarire a cadrelor superbe cu vila albastra de pe malul marii si cu interioarele de un design prefect, vor avea un efect de relaxare.
Totusi oricat am lauda perfectiunea productiei acesta ramane un film romantic mediocru care recurge la cele mai obosite tertipuri pentru a oferi doamnelor scene de telenovela lacrimogena.
Terminator Salvation (2009)
Actiunea in Terminator Salvation: Future Begins este plasata in viitorul post-apocaliptic. Este anul 2018, iar John Connor este omul al carui destin a fost stabilit cu mult timp in urma, devenind conducatorul rezistentei omenirii in razboiul cu Skynet si armata lui de Terminatori. Connor a fost crescut cu anumite cunostinte despre viitor, dar acesta este alterat dupa aparitia lui Marcus Wright, un necunoscut, a carui ultima memorie este condamnarea la moarte. Datoria lui John Connor acum, este de a afla daca Marcus a fost trimis din viitor, sau salvat din trecut. In timp ce Skynet pregateste un nou atac impotriva rezistentei, Connor si Marcus ajung in inima operatiunilor Skynet, unde descopera un groaznic plan secret care sta la baza anihilarii rasei umane.
Regizor:
McG
Scenaristi:
Michael Ferris
John D. Brancato
Genul:
Thriller / S.F. / Aventura / Actiune
Regizor:
McG
Scenaristi:
Michael Ferris
John D. Brancato
Genul:
Thriller / S.F. / Aventura / Actiune
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
